Hai să continuăm subiectul nuntă, şi superficialitatea ce ne înconjoară. Eu, şi probabil mai sunt alţii ca mine ( nu mulţi bineînţeles ) mă interesează în primul rând ceea ce simţi tu ca şi Om înainte de a lua decizia de a semna actul oficial. Transformări la nivel emoţional, cum te transformă pe tine ca şi individ, ceea ce te îndeamnă să priveşti femeia din faţa ta să-i juri că vei sta lângă ea la bine. Şi la rău. Nefiind divorţat tocmai din motivul că nu sunt însurat, înaintea nunţii probabil că ar fi una din introspecţiile cele mai puternice pe care le aş avea cândva în viaţa asta. Şi aş vrea să împărtăşesc trăirile. Să le discut. Să zâmbesc pentru revelaţia ce am avut-o în momentul în care am hotărât să îmi iau un angajament pe viaţă.
Din păcate, oamenii din jurul meu ce deja au luat hotărârea asta nu discută decât despre ce preţ are meniul, câtă băutură au cumpărat, formaţie, câţi invitaţi speră să le mănânce mâncarea, rochia de mireasă, pantofi, lună de miere. Iar când îi întrebi cum se simt, ceea ce simt, îţi răspund simplu. Prin tăcere si priviri dubioase de parcă nu înţeleg ce vrei de la ei. Şi revin la discuţiile despre sarmale şi neamuri de la ţară.
Iar când toată afacerea ia sfârşit ( pentru că într-un final toată lumea te întreabă * cât ai scos ? * ) şi tu crezi că mirii au mai mult timp pentru introspecţie readuci în aer întrebarea * Şi cum a
fost * vei primi instant răspunsul : * Aaaaa, super. Am pus poze pe Facebook. * .
În fond. Asta e tot ceea ce contează nu ?
Cumpăriluzii
Cumpariluzii,
pentru mine, momentul de dinaintea semnarii acelui act a fost unul extrem de plin in trairi interioare.
Iar cum eu am vrut ceva foarte simplu, chestia cu meniurile, muzica si banii scosi la nunta a iesit din discutie. Cel mai greu mi-a fost cu prietenii pe care i-am rugat sa nu-mi aduca flori. Nu flori taiate. Doar flori in ghiveci. Doi oameni au tinut cont de rugamintea mea, restul au ignorat-o
A, si ca tot veni vorba… La o anumita varsta depasesti stadiul aprecierii cuiva doar dupa in ambalajul in care locuieste. Acesta nu e o alegere. Pe cand scara de valori, principiile, felul in care cineva respecta legea bunului simt, etc – acestea reprezinta alegeri. Dincolo de ambalaj suntem oameni. Mai mult sau mai putin, desigur. Cuvintele astea nu fac parte din vreun discurs moralizator. Ideea era ca atunci cand m-am casatorit eu, am avut alaturi oameni putini dar frumosi. Iar buchetul n-a ajuns la vreunul din ei din simplul motiv ca nu m-am indurat sa-l arunc
Si ca sa fac o gluma, m-a tentat sa postez pe FB o poza cu actul celalalt. Nu toate angajamentele sunt pe viata. Asa am aflat eu.
Dacă și-ar pune întrebări oare cîți ar spune da în fața altarului? Nimeni nu vrea să aprecieze mariajul ca ceva serios, se trăiește după tipare și se face așa fiindcă așa fac toți. Asta e regula, excepții puține.