Interviu. In oglinda.

: De ce ai ales sa faci asta, Cumpariluzii ? Vrei sa schimbi ceva ? Vrei sa te schimbi ?

Nu. Nu tine de schimbare. Vreau sa stiu de ce am facut unele alegeri in viata. Vreau sa fiu constient de fiecare alegere pe care o fac, sa fiu sigur ca e alegerea proprie si nu influentata de niste paternuri adanc infipte in subconstientul meu. Vreau sa imi constientizez anumite cercuri . Vreau sa fiu, Eu, stapan pe mine. Vreau sa ma accept pe mine, intr-o lume a celor multi cu fericiri atat de mici. Vreau sa vad alegerile prin ochii mei. Sa nu mai fie nevoie de durere. Dar….poate ai dreptate. Vreau sa schimb lumea. Iar problema lumii sunt indivizii. Iar eu, sunt unul dintre ei.

” No ego, no judgement, no pain. Just love and peace and beauty” . For me .

PS: Divide si iubeste.

Despre

Când mă uit in jur şi văd ce lucruri îi preocupă pe oameni, sau nu îi preocupă….zâbesc amar pentru că îi ştiu fericiţi.

Cumpăriluzii

Relatii, branduri si brand awarness

Va rog tratati ca atare.

In relatii, ca si in societate la un moment dat, esti fidel unui anumit brand. Cresti impreuna cu acel brand ce-ti ofera exact ce tu ai nevoie. Servicii, customer service etc. Ati crescut stiind si partile bune si partile rele. Cresti pana la momentul in care brandul a ajuns la maturitate. Si atunci el nu mai are cum sa-ti ofere zi de zi alte si alte extra servicii, pentru ca tu deja ai exact lucrurile de care ai nevoie. In acel moment vine concurenta nou intrata in piata. Noul podus poate concura cu vechiul brand, doar printr-un brand awarness foarte puternic. Asta este singurul mod prin care poate fura parte din business-ul concurentei.

Acum exista doua posibilitati. Tu sa pleci la concurenta, pentru ca nu iti dai seama ce e primordial pentru tine , sau sa ramai fidel brandului cu care ai crescut si iti ofera exact lucrurile de care ai nevoie. Un tot.

E lesne de inteles ca foarte putini din societatea de consum mai sunt fideli unui anumit brand. Lumea a inceput sa fuga dupa cine isi face brand awarness mai puternic, desi tu nu ai in acel moment de mai mult. Lumea a inceput sa nu mai judece, si creierul sa fie spalat de minute nelimitate, sticle de ulei cu 10 % mai mari, vacante all inclusive si multe altele ce nu-ti folosesc.

Dar ce faci, daca intr-un anume moment, iti dai seama ca alegerea a fost proasta. Ca de fapt ai minute nelimitate, dar nu ai customer service 24/24 . Ce te faci, daca nu mai poti sa te intorci la vechiul brand, pentru ca acum esti legat de un contract. Sau mai rau, ce te faci daca vechiul brand nu te mai vrea , pentru ca nu esti un client destul de important.

La dracu cu Orange, Mc Donalds, Cosmote, Burger King, Cola si Pepsi. Au distrus iubirea.

Cumpariluzii

Funny facts about….my father!

Săptămâna ce a trecut am fost de unul singur în satul unde s-a născut, copilărit şi unde şi-a petrecut o bună parte a timpului tatăl meu. Motivul invocat oficial, a fost că merg la rudele de acolo pentru a ajuta la sacrificarea porcului şi să aduc monstrul în mediul urban. Motivul real a avut legătură cu o etapă a analizei tranzacţionale pe care o practic, ca şi pacient şi nu ca psihoterapeut, etapă ce presupune să mergi acolo unde s-au născut părinţii fără ca ei să fie prezenţi. Să-l vezi pe cel ce îţi este părinte prin ochii celor care l-au cunoscut acolo unde s-a născut. V-am spus că psihoterapia îţî scormoneşte în cotloanele cele mai întunecate ale trecutului tău ? Cotloane ce nici măcar prin gând nu-ţi treceau prin minte că pot exista ? În fine, nu vreau să dezvolt, vreau doar să vă spun nişte funny facts aflate despre tatăl meu, pe care nici eu nu le ştiam:

1. Deşi era mai bun la învătătură era şi cel mai golănaş, dar tot timpul ieşea basma curată din orice încurcătură.
2. A învăţat aproape tot satul să fumeze. Toată lumea îşi amintea că tatăl meu fuma ţigări * din alea bune. Snagov cu filtru.*
3. În iarna anului 1978 a adus în satul natal o suedeză pe care o *agăţase* la mare. Tipa a venit special să petreacă revelionul alături de tatăl meu, într-un sat uitat de lume, prin lume
4. În birtul satului, lumea începuse să se certe cine a fost cel mai bun prieten al tatălui meu.
5. De fiecare dată când revine în sat, el fiind plecat din 1976, trece pe la toţi din sat.
6. M-am simţit înconjurat de acei oameni mai însiguranţă ca în orice loc de pe planeta asta. Şi toată lumea se comporta cu mine de parcă trăiam acolo de zeci de ani.
7. Au fost orele când sunt sigur că am tăcut cel mai mult înconjurat fiind de atât de multă lume. Nu se mai opreau din depănat amintiri. Iar eu nu mă mai săturam să ascult.
8. În cele două zile cât am mers prin sat, am auzit la fiecare pas spunând: * El e băiatul lui Marian * . Recunosc că am avut la un moment dat impresia că tătăl meu joacă rolul unui mafiot, pentru că toată lumea încerca să mă ajute în orice *problemă *

Una peste alta, am gândit, am realizat, am făcut focul în sobă, am pârlit un porc, am băut vin roşu la ora 5 juma de dimineaţă, şi mi-am îmbogăţit sufletul.

Cumpăriluzii

Statistici….

….personale, sau mai puţin personale.

1. Toate ( exagerez, hai să spunem majoritatea) femeilor cu care ai avut o relaţie, în momentul în care nu o să mai împărţiţi acelaşi pat o să-ţi spună: * Rămâi tu cu toate curvele tale * sau ceva asemănător. Doamnelor, ţin să vă anunţ pe această cale, că în momentul acela ne lăsaţi mască. Unu la mână, pentru că de cele mai mult ori relaţia nu s-a terminat din cauza ta, iar doi la picior, pentru că acele închipuite femei, curve, din viaţa ta post relaţie, viaţă care acum este un mic platou de filme porno, nu au făcut nici 50 % din ceea ce ai făcut tu. Pentru că sunt un tip deştept, pot spune şi de unde vin aceste frustrări, dar mi-ar lua timp bun să scriu un eseu pe această temă, aşa cp aleg să fiu egoist.

2. În relaţii, bărbaţii nu vor involua din punct de vedere sexual. Adică. Să spunem că ai terminat-o cu fosta ta iubită, care pe lângă o poziţie clasică a misionarului îti mai oferea şi un triplu echer finalizat cu un dublu oral. Ei bine….EI BINE un bărbat nu va mai avea niciodată o relaţie serioasă de lungă durată, cu o femeie ce nu-i oferă MĂCAR acelaşi triplu echer finalizat cu un dublu oral. Poate să fie ea, cea mai bună bucătăreasă, cea mai bogată femeie, cea mai Angelina Jolie, ( poate am exagerat) relaţia asta nu o să meargă pe termen lung. Pentru că, primordial bărbaţilor este momentul acela de graţie.

3. În relaţii, femeile nicodată nu vor involua din punct de vedere material. Adică. Să spunem ca tocmai ai terminat-o cu iubitul tău ce te plimba cu Vectra până la apartamentul lui cu 3 camere. Şi îţi mai oferea şi mici atenţii săptămânale. Ei bine…..EI BINE, o femeie nu va mai avea niciodată relaţii cu un tip boem, ce-i place Kant, ascultă jazz şi a primit de nu ştiu unde o jucărie de 25 cm locuind împreună cu ea ( jucăria )într-o garsonieră. Este interesant pentru un scurt (timp), dar această femeie, nu va putea avea o relaţie serioasă, de lungă durată cu această tipologie de individ. Pentru că, primordial femeilor este siguranţa financiară

Şi privind în urmă, către triburi, către cum a evoluat lumea până în ziua de azi, îţi dai seama că….. lumea nu a evoluat. Dar avem maşină de spălat vase pentru ele, şi LCD pentru noi.

Cumpăriluzii

Poveşti în oglindă.

2 poveşti.

Într-un hipermarket, pe băncuţa din galerie, o bătrânică privea în gol. Ochi albaştri, îmbrăcată curat. Nu am putut să nu mă aproprii de ea si să o întreb dacă îi este cumva rău. Mi-a răspuns că nu are nimic, nu este bolnavă. Doar a ieşit din casă să privească oamenii pentru că simte că înnebuneşte dacă mai stă singură. M-am aşezat lângă ea, şi am întrebat-o dacă are nepoţi. Avea şi nepoţi, are o fată, dar na, fiecare cu viaţa lor, cu problemele lor. O vizitează de 2-3 ori pe săptămână, dar săraca munceşte mult. Şi mi-a mai spus ceva, în şoaptă, ruşinată parcă fiind. Că are 82 ani, şi că de 3 ani cel pe care l-a iubit l-a luat Dumnezeu. Că dacă ar exista o pastilă ca să-i sfârşească suferinţa, nu ar sta pe gânduri. Nu o mai ia Dumnezeu odată. Nu are nici o durere, dar suferă de ceea ce nu are vindecare: singurătatea. . M-am ridicat mulţumindu-i. M-am plimbat debusolat prin hipermarket, privind la lumea din jur. Superficial. Ca şi coşurile pline şi zâmbetele cumpărate.

A doua poveste, am surpins-o următoarea zi, pe o băncuţă într-un parc. O poveste ce nu se comentează, ci doar se zâmbeşte privind la ea.

Cumpăriluzii

PS: Două poveşti ce au loc pe două băncuţe. Una într-un hipermarket, alta într-un parc. Două poveşti atât de asemănătoare. Două poveşti ce ţin încă steagul sus . Două poveşti şi o ultimă redută. Ne-am atins targetul azi ?

Relaţiile şi paternurile

Paternurile ne pot arăta calea în viaţă. Dar ce facem atunci când nu mai reuşim să percepem faptele şi cuvintele aşa cum sunt ele şi le trecem prin filtrele noastre îmbibate în sentimente şi proiecţii. Astăzi despre paternurile dintr-o relaţie, şi cum mereu unul din cei doi va fi oprit de propriul filtru de a vedea lucrurile aşa cum stau în realitate.

În momentul în care îţi proiectezi în cealaltă persoană tot ceea ce tu ai de oferit, tinzi să nu mai acorzi aceiaşi însemnătate faptelor şi cuvintelor celuilalt. Transformăm cu uşurinţă *Nu-ul* în * Poate mai încolo *, şi tot aşa cu restul cuvintelor. Le acordăm o conotaţie favorabilă nouă, chiar dacă ele sunt scrise negru pe alb.

V-aţi întrebat vreodată cum o persoană din cuplu poate accepta scuze absurde în directă opoziţie cu toate principiile sale ? Ba chiar, preferă să se învinovăţească într-un final, doar pentru a reuşi să nu se simtă înşelat şi să nu renunţe în acelaşi timp la toate proiecţiile sale. Tot timpul, acest filtru al sentimentelor vă aduce în punctul în care preferaţi să vă minţiţi cu bunăştiinţâ, doar de teama de a nu suferi şi a realiza că persoana de lângă a jucat un alt rol cu voi . De fapt suferiţi mult mai mult. Suferiţi prin lipsa de iubire, acumulaţi frustrări ce într-un anumit moment T1 vor ieşi la suprafaţă. De *n* ori mai puternice.

Atunci când simţiţi asta, trebuie să găsiţi puterea să vă adunaţi şi să constataţi paternurile ce au aparut de-a lungul relaţiei. Să aveţi puterea să observaţi că de-a lungul timpului relaţia se desfăşoară ciclic. Ridicaţi-vă, şi priviţi unde este rana. De schimbările de sentimente bruşte a celeilalte persoane de la lună la lună. De cuvintele atât de diferite spuse la o distanţă atât de mică. De paternurile ce au aparut în momentele voastre de nelinişte şi în care aţi stat despărţiţi.

Încecaţi să priviţi, să le priviţi. Ele apar de fiecare dată, deşi unul dintre voi a încercat să rupă acest cerc. Imaginaţi-vă pe autostrada speranţei undeva într-o vară. Imaginaţi-vă o noapte cu cer senin şi jazz pe o plajă uitată de lume, în care persoana de lângă plânge şi îti spune că eşti singura persoană ce contează.

Acum transpuneţi-vă la începutul iernii pe aceiaşi autostradă, doar că pe drumul de întoarcere. Întoarcere în acelaşi loc, în care nu contezi. In care eşti pe autostrada ce face cale întoarsă şi deja nu mai ai răbdare să o străbaţi, pentru că deja şti ce se află la capătul celălalt. Acelaşi patern. Acelaşi tu, trezit la realitate.

Cumpăriluzii

Abstract

Te ridici deasupra ta şi priveşti în jur. Îţi opreşti privirea deasupra corpului tău şi continui să te priveşti. Te priveşti indiferent, de parcă nu ar trebui să te intereseze. Te priveşti la fel cum cel de lângă tine o face. Indiferent……

……de sentimente, de clipe, de momente, de speranţe, de tot.

Închizi ochii, şi îţi întorci spatele. Te laşi în urmă, într-un pat de spital cu marginile din fier. Te vei întoarce într-o zi şi-l vei recupera, recuperat. Va fi învăţat deja să asculte cuvintele rostite, şi nu cele inchipuite. Va fi învăţat deja că singurul lucru pe care-l poate face este să se ridice, şi să plece. Indiferent.

Cumpăriluzii

Românii e Superman.

M-am săturat de toţi ăstia de spun că e de datoria noastră să salvăm câinii. Şi caii. Şi Roşia de Vede. Şi curvele. Pentru că românii sunt inteligenţi!!! Şi ce dacă google nu spune asta. O rezolvă Mccan Ericson cu noua campanie ROM. Ah, am uitat de delfini. Să mă scuze delfinii. Salvaţi delfinii!!! Poate era mai bine ca cei de la Mccan să sugereze românilor să caute pe google * românii este Superman *

Hai să lăsăm dracu’ salvările astea, pentru că nu salvăm pe nimeni de fapt. Hai să ne salvăm pe noi. Să ne acceptăm trecutul. Să nu mai dăm vina pe unii şi pe alţii pentru toate nereuşitele noastre. Hai să începem să ne acceptăm nereuşitele. Începând cu locul de muncă şi terminând cu iubirile. Începem aşa de jos. Şi uşor usor ne eliberăm. Tot ce trebuie să facem este să nu mai fugim. Fugind, peste puţin timp ne vom întoarce în acelaşi loc. Cu noi.

Cumpăriluzii

PS: Ce facem cu veveriţele din Herestrău ? Le eutanasiem sau le salvăm ? Vine iarna.

Nuntă, meniu, formaţie, Facebook.

Hai să continuăm subiectul nuntă, şi superficialitatea ce ne înconjoară. Eu, şi probabil mai sunt alţii ca mine ( nu mulţi bineînţeles ) mă interesează în primul rând ceea ce simţi tu ca şi Om înainte de a lua decizia de a semna actul oficial. Transformări la nivel emoţional, cum te transformă pe tine ca şi individ, ceea ce te îndeamnă să priveşti femeia din faţa ta să-i juri că vei sta lângă ea la bine. Şi la rău. Nefiind divorţat tocmai din motivul că nu sunt însurat, înaintea nunţii probabil că ar fi una din introspecţiile cele mai puternice pe care le aş avea cândva în viaţa asta. Şi aş vrea să împărtăşesc trăirile. Să le discut. Să zâmbesc pentru revelaţia ce am avut-o în momentul în care am hotărât să îmi iau un angajament pe viaţă.

Din păcate, oamenii din jurul meu ce deja au luat hotărârea asta nu discută decât despre ce preţ are meniul, câtă băutură au cumpărat, formaţie, câţi invitaţi speră să le mănânce mâncarea, rochia de mireasă, pantofi, lună de miere. Iar când îi întrebi cum se simt, ceea ce simt, îţi răspund simplu. Prin tăcere si priviri dubioase de parcă nu înţeleg ce vrei de la ei. Şi revin la discuţiile despre sarmale şi neamuri de la ţară.

Iar când toată afacerea ia sfârşit ( pentru că într-un final toată lumea te întreabă * cât ai scos ? * ) şi tu crezi că mirii au mai mult timp pentru introspecţie readuci în aer întrebarea * Şi cum a
fost * vei primi instant răspunsul : * Aaaaa, super. Am pus poze pe Facebook. * .

În fond. Asta e tot ceea ce contează nu ?

Cumpăriluzii