Dulce cosmar….

Sunt pe undeva in Pantelimon. Vad un taxi si ma urc in el. Nu stiu unde ma duc. Nu stiu catre ce ma indrept. Soferul imi pare dubios. Sunt sigur ca am mai mers cu el si alta data. La radio se aude o alta farsa penibila marca Buzdugan. Ma uit pe fereastra si incerc sa ma agat de un element cunoscut. Nimic….Strazi pe care nu le-am mai vazut in viata mea. Soferul incepe sa rada isteric. Imi este frica…devin paranoic. Ne ciocnim de un parapet care ne proiecteaza in mijlocul intersectiei. Asta de conduce masina continua sa rada . Ma gandesc cat de ironic ar fi sa mor din cauza lui Buzdugan si a farselor lui.

……………………………………………………………………………..
Nu stiu unde sunt…..trebuie sa sun la 541. E singurul numar pe care mi-l mai aduc aminte si ceva imi spune ca aici trebuie sa sun.

Celalalat fir al telefonului: Buna ziua, sectia de disponibilizari cu ce va pot ajuta?
Eu: Buna ziua, as vrea sa reclam si eu un…. un accident.

Scena se muta si sunt in camera cu tipul de la sectia disponibilizari

El: Spuneti….
Eu: Vroiam sa va informez ca un angajat de-al firmei dumneavoastra a provocat un accident azi si a….
El: Stim, stim…accidentul in care Marcel a incercat sa ocoleasca un copil care trecea prin loc nepermis…
Eu: Nuuu. Nu mai stiu exact ce numar avea masina. Era un BMW. Nu cred ca aveti prea multe masini de gen nu ?
El:. Ahhh…. nu-mi vine sa cred. Stai sa o sun pe doamna administrator sa-i spun cele intamplate.

Pleaca si se intoarce dupa cateva minute cu un maldar de dosare. Trebuie sa fie pe aici pe undeva numarul…..

Plec…. dar unde sunt…unde ma duc ?

……………………………………………………………………………

Un corp gol sta lipit de mine si ma tine ferecat in bratele lui. Imi doresc sa raman prizonier. Imi doresc sa traiesc cosmarul asta in fiecare noapte doar ca sa simt acest suflet langa mine mereu.

Eu: Iubita, cred ca e tarziu.
Ea: Ah cat este ceasul….trebuie sa plec.

2 saptamani. De asteptare. De dorinta. De emotie. De cosmar .

Cumpariluzii

A trecut…

…ceva vreme de cand nu am mai scris. Va cer scuze. S-a terminat si perioada de preazviz, sunt “freelancer” . Ce am mai facut? Am baut cateva vinuri de calitate, am fost la Rasinari, am mers pana in Santa , la 4 km de Paltinis pe un drum forestier acoperit de zapada. E o cabana care iarna ramane rupta de lume. Drumul este superb. La fel si imaginea care o aveti de la cabana. Din pacate nu am putut sa stam acolo, deoarecere omul care o intretine nu a vrut sa dea drumul la centrala doar pentru noi. Este un loc superb. Daca vrei sa fugi de realitate, sa rupi orice inceamna oras, sa beti un vin fiert, sa nu stiti daca veti mai putea ajunge inapoi in oras din cauza zapezii, il recomand cu toata caldura. Va trebui in schimb sa mergeti cu niste prieteni, deoarece nu veti putea beneficia de toate acestea decat daca inchiriati toata cabana….

Sper sa ne mai auzim cat de curand…..imi doresc asta….

Cumpariluzii

Decizii….

Am fost plecat. Suceava, Neamt, Gura Humorului. M-am bucurat de Romania.

Insa alt lucru si mai important s-a intamplat. Dupa o discutie cu un amic angajat al SRI, in care mi-a spus ca in anul 2008 a lucrat doar 5 luni din 12, acum sunt in perioada de preaviz .

Nebunie ori ba, acum zambesc. Sper sa ma tina pana macar prin Ianuarie, si atunci sa-mi vina minte la cap sau poate ca nu.

Cumpar iluzii

Sfantu Gheorghe, Festivalul Anonimu si avioanele din Delta

Am fost in Delta. Am fost la Festival. A castigat lungmetrajul romanesc “Cealalta Irina”. Asta a fost decizia publicului, pentru ca anul acesta ei au hotarat cine va castiga marele premiu. Mie mi-a placut in schimb “Tulpan” in regia lui Sergei Dvortsevoy, Kazakhstan, dar na , te supui maselor.

Dezamagirea mea cea mai mare a fost prestatia lui Berti Barbera. Nu stiu ce a fost cu el. Nu a stiut sa interactioneze cu publicul. Toata lumea astepta sfarsitul prestatiei lui, cand din fata se aude un ” BIS” trecator. Si a mai cantat o piesa, iar la final publicul a explodat intr-un ropot de aplauze, eliberat fiind parca dintr-o stransoare ucigatoare.

Cortul a fost casa mea pentru cateva zile. In fiecare dimineata primul lucru care-l auzeam erau valurile marii. Am uitat de targete, de criza si recesiune economica. Ma intrebam daca pot trai tot timpul in acel loc Cred ca da. Dar ar trebui sa am si o pensie pentru berea de toate zilelele. O zona in care comercialul inca nu are acces. O zona in care pe plaja nu auzi decat marea, pescarusii si…… din cand in cand niste AVIOANE. Nu inteleg cum dracu’, de un investitor “inteligent” a reusit sa obtina avizele pentru plimbari cu avioane de mici dimensiuni si deltaplane cu motor care fac un zgomot incredibil. Ce ecosistem, ce pelicani, ce nuferi. Sa iasa banu’ tata.

Plaja pustie parca vrea sa-ti arate ca timpul a stat in loc in momentul creatiei. Te face fericit. Pare un pic egoist, dar imaginea asta te face fericit. Doar tu sti de locul acesta. Dumnezeu ti-a aratat doar tie locul asta feeric.

Ma culc. Maine vreau sa plec. Vreau sa plec la Humulesti.

PS: anul trecut o masa la taranii din sat era 15 lei. Anul acesta a fost 30. Recesiunea nu a afectat Sfantu Gheorghe

Cumpar iluzii

De la bal….la spital

The Mission. Eveniment trance asa ca prezenta era obligatorie. O vineri noapte in care Armin a mixat spre surprinderea mea un uplifting foarte tare. Un Mylo care m-a tinut in priza pana la rasarit, cu niste remixuri ABBA, UB40 foarte interesante.

Sambata am ajuns putin dupa miezul noptii, un Tiesto care a mixat un “haus” pentru mase, si un SVEN VÄTH care ne-a rupt capu’ pana e la ora 8 dimineata.

De aici incepe partea interesanta. Plec pe drumul dinspre camping spre iesire, 2 dintre amicii mei la un bar aflat la 50 m distanta, eu atacat miseleste pe la spate de 2 indivizi. Lovit, la pamant picoare in cap, sange pe nas, pe gura, amicii mei au observat intr-un final, venit si rezolvat situatia. Eu inconstient timp de 6 ore, spitalizat 3 zile, fractura cranio-cerebrala inchisa, fractura de sinusuri. Am fost in situatie critica timp de 8 ore.

Daca niste deplasari in Timisoara, Craiova, Ghencea , Liverpool, Nijmegen toate soldandu-se cu niste incaierari fata in fata nu m-au rapus, iata ca un singur individ pe numele lui NOGY
, ca un ungur adevarat a reusit sa ma puna la pamant miseleste.

Moarte lor

Cumpar Iluzii

Festivalul Medieval de la Sighisoara

Vineri noaptea, dupa mai multe beri si niste gin tonic luam decizia sa plecam spre Sighisoara, poate poate reusim sa scapam de Codul galben. Si am reusit . Toate bune si frumoase pana la iesirea din Brasov, unde am dat nas in nas cu “tatal” Codului galben . O furtuna de toata frumusetea. Masini trase pe dreapta, vizibilitate foarte slaba de nu puteai sa distingi la 3 metri in fata, stergatoarele nu mai faceau fata, noi injuram de mama focului. Cu 50 km inainte sa intram in Sighisoara, parca intram in alt taram. Soarele usor usor se ridica pe dupa munti, dar nu cat sa te topeasca, ci doar ca sa te faca sa zambesti.
Ne-a intampinat o vreme superba. Cetatea la fel cum o stiam, ma fascineaza de fiecare data. Un grup care canta la chitara, la intrarea in cetate. M-am asezat langa ei si am fredonat impreuna ” treceau batalioane romane Carpatii ….. ” Lume multa. Poate prea multa . Minusul pe l-am vazut, a fost mica tiganiada la poalele muntelui. Gratare peste gratare, si poluare fonica cat cuprinde. Am gasit un pat unde sa ne odihnim la niste sateni. 20 RON de persoana. In curte puteai sa-ti pui cortul. Te costa 10 RON. Cand spun ca ma dat 20 RON de persoana, sa nu va ganditi la cine stie ce conditii. Era o camaruta saraca cu 3 paturi, cu lenjerie curata unde puteai sa dormi orele alea putin pe care le doreai. Slava Domnului ca nu a fost nevoie sa merg la toaleta, pentru ca trebuia sa fac slalom printre corturi. Pot spune ca de 3 luni nu am mai dormit atat de bine . Si nu din cauza conditiilor, ci pentru ca temperatura era perfecta. Dupa mult timp am cautat patura prin pat ca sa ma acopere.

De dimineata am baut o cafea la o terasa din centru. Slaba. Niciodata nu gasesc o locatie unde sa savurez o cafea adevarata. Ne-am hotarat sa urcam 2 km pe dealul Garii pentru a avea o privire de ansamblu a Sighisoarei. Lucrul care ma dezamageste de fiecare data cand ajung in zonele din Ardeal. Cer informatii la doua domnisoare care comercializau colac secuiesc, despre cum pot sa ajung sus pe dealul Garii, iar raspunsul lor a fost : “Nem tudom”. Am incercat sa ma inteleg cu ele, dar asta era singura fraza pe care o auzeam. Ne-am continuat drumul fredonand in minte versurile ” treceau batalioane …..” . Ajungem dupa 35 de minute de urcat aici : bellavistasighisoara.ro . Panaorama de aici merita tot efortul . Pensiunea este superba, chiar daca noi am stat doar cat sa ne tragem sufletul. Este o afacere de familie, familie care ne-a castigat tot respectul. Fata care are grija de micul bar si de receptie este de nota zece. La fel si doamna care ne-a servit din bucataria propie. Chiar daca in meniu nu exista foarte multe bucate, cere si poate vei fi servit . Am vrut legume gratinate, ne-au fost aduse. Am dorit legume la gratar, nu au stat mult pe ganduri si le-au adus. Am vrut o ciorbita. Da. Aveau in casa . Orice gospodar, are la masa o portie de ciorba. Si poate ca va asteptai ca dupa tratarea aceasta, preturile sa fie peste medie. Nu. Au fost realiste, modice spre ieftin. Sper ca daca vor avea ocazia sa citeasca aceasta postare sa dea dovada de omenia care ne-au aratat-o si sa nu le mareasca, pentru ca nu doresc sa fiu obligat sa-mi pun cenusa in cap. Va recomand cu caldura acest loc, fie ca vreti sa va bucurati de o panorama superba, fie ca vreti sa beti o bere rece dupa un urcus obositor pentru unii. Iar noi cu siguranta, vom mai trece pe acolo pentru a spune un buna ziua de fiecare data cand ne vom afla in zona, chiar daca vom avea sau nu bani pentru a face consumatie.

Plecarea ? Ne-am oprit in Brasov pentru o prajitura la Vatra Ardealului, ne-am oprit la Sinaia pentru un ambuteiaj, ne-am mai oprit in Otopeni pentru alt mic ambuteiaj.

Cumpar iluzii

TIFF Cinema Open Air

Are loc in Parcul Bazilescu pana in data de 26 iulie. O initiativa de laudat daca organizarea s-ar ridica la standardele cu care ne-a obisnuit TIFF-ul. Proiectii de film in aer liber. Ce-ti poti dori mai mult decat o seara linistita, racoroasa intr-un parc, cu filme de calitate? Va spun eu. Oameni de calitate. Parcul Bazilescu la ora proiectiei este plin de cetateni de etnie roma. “Oameni” care nu pot sta locului o clipa. “Oameni” care arunca cu scaunele in stanga si dreapta, care fac un circ de mai mare jena. Regret ca trebuie sa spun asta, insa atat de mult am asteptat acest festival, dar am plecat dezgustat de ce se intampla. Daca vreti sa vedeti “Filme sub clar de luna” cu aroma de rom, mergeti in Parcul Bazilescu.

Cumpar iluzii

Respect ……

Comuna Jurilovca, judetul Tulcea . Totul era pregatit pentru inca un contract.

” Alo . Buna ziua . Sunt ….. Am ajuns “

” Ok. Am rugamintea sa ma astepti 10 minute. Spunea-i secretarei sa te serveasca cu o cafea . “

Am iesit afara din birou. Peretii ma strangeau, iar cafeaua o bausem deja in masina. Nu-mi doream decat sa semnez odata si sa mananc un bors de peste. Oriunde te uitai, erai inconjurat de lacuri , stuf, pelicani. “Glasul” broastelor provocau o zarva de nedescris. O comuna prafuita, locuita in mare parte batrani pescari lipoveni. Din tot acest praf se ridica un sediu impunator, in fata caruia troneaza un inscris : ” Lucrare realizata cu sprijinul UE si finantata cu suma de 2 000 000 Euro “ . 2 000 000 Euro. Intr-o comuna, in care singura sursa de venit este pescuitul. O lucrare care a insemnat distrugerea ecosistemului. Niste oameni care au finantat o lucrare fara sa se gandeasca la cat ne va mai tolera natura toate aceste mofturi, si dorinta avida de imbogatire.

Ma uit trist in jur, si vad o batranica de peste 70 ani. Avea in mana o nuia legata la capat cu mesina. Astepta sa prinda “marea captura” . Pret de 5 minute a stat nemiscata. La fel si eu. O vad ca scoate din balta un peste relativ mic. Se uita la el, si il arunca in apa zambind. M-am indreptat spre ea. I-am multumit ca exista oameni ca ea. I-am multumit ca datorita oamenilor ca ea, natura inca ne mai suporta. Nu cred ca a inteles ce am vrut sa spun. Nu cred ca banuia ce se intampla in spatele ei. Sunt convins ca nu avea idee si ca nu o interesa volumul de bani care se rula la 10 m de ea. Tot ce stia, era ca trebuie sa respecte natura……

M-am urcat in masina si am plecat. L-am sunat pe ” domn’ ” director si i-am spus ca a intervenit ceva. M-a intrebat daca putem sa reprogramam intalnirea. Mi-am cerut scuze transmitandu-i faptul ca o colaborare in momentul de fata este imposibila…..

…..Cumpar iluzii…..

Apus la Marea Nordului ….

Cumpar iluzii

Frustrarile romanilor …..

Eram in aeroportul din Brussel savurand o cafea si purtand o discutie cu cativa tovarasi si tovarase de calatorie. Departe de praful din tara, departe de stresul locului de munca, doua dintre domnisoare visau cu ochii deschisi la cat de bine si cate oportunitati iti ofera munca intr-o capitala europeana. De fapt nici nu stiu de ce spun capitala europeana. Intr-un alt oricare loc din lumea asta, doar Romania sa nu fie. ” Uite domnule cum suntem priviti afara “

Acum, ca sa va faceti o idee, fetele nu pierd timpul de loc.Se pricep la ceea ce fac in Romania. Una dintre ele si-a inceput cariera in India, iar acum profeseaza in “prafuita” noastra tarisoara.

Toata viata mea am fost manat de niste principii, si de un nationalism care uneori poate ca deranjeaza pe cei din jur. Nu pot sa inteleg de unde frica tinerilor din ziua de azi, sa ramana in tara si sa construiasca. Daca parintilor mei poate ca le pot acorda circumstante atenuante, tinand cont de vremurile care le-au trait, tinerii de genul ma fac sa….sa fiu un exemplu. De ce tinerii din ziua de azi sunt niste fricosi si egoisti? De ce unii prefera sa plece dintr-o tara unde este de munca, in alta parte unde primesc totul de-a gata. Oare asta nu e dovada de egoism fata de generatiile care vor urma ? Oare asta nu e fuga de responsabilitate ?

Mi-am expus parerea in fata lor. Si dezgustul. Iar ei mi-au spus ca sunt fericit cu viata pe care o am aici, si ca asta este cauza pentru care nu-mi doresc sa emigrez. Da. Sunt multumit, nu fericit. Dar cu toti am plecat de la acelasi nivel. Nici tatal meu nu a fost “om de afaceri” . Tot ce am avut si tot ce am este credinta ca pot schimba ceva. Si faptul ca pot sa primesc un sut in fund cu zambetul pe buze. Si ca pot sa descopar lucruri marunte infiecare zi care sa ma faca sa zambesc.

Discutia s-a terminat cu intrebarea ei : “ De ce crezi, ca tu poti schimba ceva ?

Si nu am stiut ce sa raspund. Si mi-a parut rau . Si m-a macinat intrebarea asta de cand m-am intors. Cum sa raspund la o asemenea intrebare. Asta e credinta mea care m-a ghidat pana acum si m-a ajutat sa ajung la starea “de fericire ” pentru care tu ma “invidiezi” . ” De ce crezi tu, ca nu putem ca macar noi sa schimbam ceva. De ce iti place sa te complaci in frustrari, si sa te gandesti la cat de bine ti-ar sta tie in UK sau mai stiu eu pe unde “

PS: Imaginea romanilor este data de cei care emigreaza. De voi care tot parasiti corabia ca niste lasi.

Cumpar iluzii